Miracolul Politehnica

Aproape nebagata in seama, ascensiunea lenta a echipei din Copou este un fenomen biunivoc legat de soarta antrenorului Ionut Popa.
Nu demult, echipa de fotbal a Iasului lupta cu sirg pe la Crucea, Zemes si Negresti, in haurile Diviziei C. Cinci ani au trecut de atunci si iata ca Politehnica Iasi a ajuns sa fie una dintre echipele respectate si chiar temute ale primului esalon, si asta in conditiile unei finantari din bugetul local, cu toate deserturile politice aferente. Fata de alte grupari provinciale, care si-au anuntat „en fanfare“ intentiile de a zdruncina imperiul granzilor bucuresteni, cistigind atentia televiziunilor si ziarelor, ascensiunea Politehnicii a fost una lenta, astfel incit, chiar si acum, cind se afla la egalitate cu Rapid si Timisoara, formatia Iasului este reflectata cu zgircenie peste tot. Se pare ca iesenii nu sint disperati de aceasta neglijenta. Poate chiar le convine conducatorilor din Copou o asemenea pozitionare in penumbra, pentru ca ultimii trei ani ai Iasului in high-life au dovedit cu prisosinta ca cei care i-au luat la pret de matineu au suferit amarnic. Se poate vorbi chiar de un miracol in fotbalul iesean, in conditiile in care o echipa cu finantare sub nivelul Jiului sau Pandurilor ajunge un factor de care se tine seama chiar in lupta pentru titlu. Sa amintim doar ca, dintre cele noua puncte care despart Dinamo de Steaua, doua apartin in exclusivitate nebagatei in seama echipe iesene. Pentru o serie de suporteri, miracolul Politehnica poarta numele lui Gheorghe Nichita, care a preluat destinele echipei din momentul in care retrograda din Divizia B cu o penalizare astronomica. S-au mai vazut, insa, primari indragostiti lulea de fotbal care au avut o ascensiune fulminanta, terminind, insa, in derizoriu. Echipa din Bacau n-a fost considerata niciodata un miracol, desi Sechelariu a avut mai multi bani in cont si mai multe friie in mina decit actualul primar al Iasului. Experienta bacauana a demonstrat cu exactitate ca fotbalul aflat la mina politicii nu poate prospera la infinit.
Pentru cei mai multi fani ai Politehnicii, miracolul poarta alt nume: Ionut Popa. Parcursul charismaticului tehnician aradean la Politehnica a inceput, profetic, cu o victorie in Ghencea impotriva Stelei (echipa care se pregatea sa demoleze Valencia si nu s-a incheiat nici in prezent).
Numai ca Ionut Popa se arata si el atins de miracolul iesean. Ardeleanul care, pina in 2004, se remarcase doar in liga secunda (cu trei promovari) si contabilizase doar efemere prezente in elita a ramas in Divizia A numai la cirma Politehnicii Iasi. Nici asta nu-i de ici, de colo, in conditiile in care cad capete de antrenori chiar si la echipe cu parcurs onorabil (a se vedea cazul lui Orac la Urziceni). Dar nu este numai atit. Sa recunoastem ca nici un antrenor din Romania nu a fost adulat precum Popa la Iasi. Fanii Craiovei Maxima il purtau in brate pe Balaci, nu pe regretatul Tica Otet, la Pitesti functiona din plin cultul personalitatii lui Dobrin (nu a lui Halagian), cit despre Steaua de la Sevilla, cine il poate pune in ecuatie pe Helmuth Duckadam alaturi de Ienei? In plus, prin replicile sale spumoase, „Popica“ a ajuns unul dintre cei mai mediatizati tehnicieni din Romania, cu mult peste echipa care o pastoreste. O alta minune este legarea antrenorului de glia Iasului, desi are familia in coltul diametral opus al tarii. Iar echipa, ce sa mai spunem, se afla in al doilea an consecutiv in care nu are cum sa se teama de retrogradare, desi in istoria de peste 40 de ani a clubului acest lucru s-a intimplat doar de 4-5 ori.
Iesenii, care au tinjit aproape doua decenii la prima liga, stiu prea bine ca miracolele nu dureaza prea mult, daca nu se transforma in realitati solide. Asteapta cu rabdare si savureaza fiecare progres, fie el si infinitezimal, dorinta de performanta majora ascuzindu-se discret in tainitele sufletelor. Pentru ca este greu de crezut ca aceasta crestere lenta poate dura la infinit, fara o interventie hotarita. Probabil ca trebuie sa dam si oarece explicatii la „miracolul Politehnica“.
Numai ca miracolele nu pot fi explicate. Bine ar fi sa tina cit mai mult!