PD in fata unui nou examen

Fara probleme interne dar cu destule probleme de imagine, Partidul Democrat se afla in fata unui nou examen de maturitate. Timp de doua zile, astazi si miine, Consiliul Politic al PD urmeaza sa ia in discutie si sa decida in consecinta asupra continutului asa-numitului moratoriu de sase luni pe care l-a acordat guvernului Radu Vasile. Concret, problema pe care PD trebuie s-o transeze se refera la raminerea sau nu in actuala coalitie si, implicit, la guvernare. Mai putin ca oricind si in orice alta problema de importanta cel putin similara, PD nu a dat pina acum nici un semnal prealabil. Nu exista nici o declaratie publica cit de cit relevanta care sa indice o eventuala decizie sau macar intentie a partidului condus de Petre Roman. Linistea aproape desavirsita care a precedat sedinta Consiliului Politic al PD reprezinta in sine un semnal pozitiv. Pozitiv in ceea ce priveste consecintele pentru actuala putere a deciziei pe care PD ar urma sa o ia. Mai exact, PD nu pare sa aiba nici o intentie razboinica care sa puna in discutie continuarea actualei colaborari in coalitie si la guvernare. Ipoteza nostra, cea a nonbeligerantei PD, cel putin pentru inca o perioada de timp, se bazeaza pe un fapt de bun simt.
Partidului Democrat ii lipseste obiectul disputei. Si, in plus, nu e nici in situatia favorabila de a incerca sa-l inventeze. Obiectul disputei, cel de care PD si-a legat imaginea ca pe un stigmat pozitiv, se refera la realizarea reformei. A folosi ideea de reforma, ca pretext al luptei politice, asa cum a facut pina acum PD, inseamna a acuza nerealizarea ei si, totodata, a gasi un vinovat. Dar chiar si cu aceste conditii indeplinite mai e nevoie de un lucru. Mai trebuie ca ideea de reforma sa fie si profitabila din punct de vedere politic. Clamind-o, adica, sa mizezi pe un ascendent de imagine. Or, nici una din aceste conditii nu e realizata sau realizabila in acest moment. De bine de rau, de cel putin doua luni de zile, in Romania se face reforma. Indiferent de ritmul sau de amploarea ei, reforma in Romania e o realitate de care opinia publica a inceput deja sa ia cunostinta. Nici presa, nici alte instrumente de promovare sau manipulare a opiniei publice nu mai fac caz de nerealizarea sau de incetineala reformei.
Utimele doua luni au scos subiectul in sine de pe agenda sensibilitatilor publicului pentru a "urca" in top chestiunea consecintelor ei. In special a consecintelor de ordin social. Momentul de virf al acestei modificari de top l-au constituit ultimele doua mineriade. Mesajul politic, doar aparent secundar, al acestor mineriade, al primeia in special, a fost: "Atentie la problemele sociale!". In alti termeni, aceasta inseamna o deplasare sensibila, daca nu deja hotaritoare, a sensibilitatii publice dinspre beneficiile prezumate ale reformei spre sacrificiile deja resimtite. Din punct de vedere politic, a miza acum pe un profit de imagine din clamarea "reformismului absolut" a devenit un risc greu de asumat. PD isi permite sa o faca cu atit mai putin. Dimpotriva. Pentru a-si mentine tonusul electoral PD are nevoie acum de o cu totul alta strategie. Trebuie sa-si uite sau sa-si puna intre paranteze calitatea de "campioni" ai reformei pentru a imbraca haina socialismului grijuliu. Lucru pe care l-a anticipat deja, lansind ca pe un alibi o serie de proiecte legislative in domeniul protectiei sociale. Numai ca, cel putin acum, cu un asemenea stindard politic PD nu prea poate nici acuza, nici reclama parasirea coalitiei si a guvernului. Nu prea tine. Sau mai bine zis, inca nu tine. Virajul ar fi prea periculos chiar si pentru un partid versat si cu scrupulele in pioneze cum e Partidul Democrat. (Pavel LUCESCU)
Basarabia arde si Romania se piaptana
Ieri, Ministerul Afacerilor Externe roman a criticat decizia Dumei de Stat de la Moscova de a proclama Transnistria "zona de interes startegic pentru Rusia". Printre altele, purtatorul de cuvint al MAE, Carmen Podgoreanu, a apreciat, pe buna dreptate, ca "sensul in care au fost exprimate unele luari de pozitie la dezbaterile din Duma de Stat si invitarea liderilor separatisti la lucrari nu sint de natura sa solutioneze problemele din teritoriul transnistrean". Just, insa din pacate prea putin la obiect. Si iata de ce.
Mai intii, Duma de Stat (camera inferioara a legislativului de la Moscova) nu are atributii in domeniul politicii externe. De-a lungul timpului, mai ales din momentul in care comunistii au devenit majoritari, de multe ori au fost exprimate la lucrarile sale pozitii care arata cit se poate de clar nostalgiile majoritatii dupa Uniunea Sovietica. Dar, chiar daca aceste pozitii demonstreaza ca ideea imperiala, mai ales de nuanta sovietica, nu este nicidecum data uitarii, politica externa ramine, pina una-alta, exclusiv de competenta executivului, care inca mai considera Transnistria o parte integranta a teritoriului moldovenesc, multumindu-se sa solicite pentru ea un statut de autonomie (ca nu vrea ca Moldova sa iasa din sfera ei de influenta, asta-i o alta poveste, cara va urma putin mai incolo). Nu in ultimul rind, trebuie precizat si faptul ca declaratia care a stirnit scandalul nu a fost semnata de presedintele Dumei, iar pentru agentiile de presa din Republica Moldova stirea nici macar nu a existat. Asa ca or fi multe valurile stirnite, insa toate sint de partea dreapta a Prutului,
chiar daca intilnirea care trebuia sa aiba loc alaltaieri intre Petru Lucinschi si Igor Smirnov a fost aminata. Acest lucru nu are insa nici o legatura cu ce s-a intimplat in Duma de Stat si nu reprezinta in nici un caz vreo premiera, drept pentru care nici nu prea a fost luat in seama. In fond, este firesc ca Smirnov sa profite de pe urma crizei politice pentru a se baga putin in seama si pentru a acuza Chisinaul ca, tocmai din cauza acestei crize, nu este capabil sa continuie dialogul cu Tiraspolul. Ca nu este nimic serios in aceasta afacere o dovedeste si faptul ca incidentul s-a soldat doar cu un schimb de scrisori deschise intre Lucinschi si Smirnov, dupa care fiecare si-a vazut de treaba.
De la Bucuresti se pare insa ca nu se vad aceste lucruri. De cind Romania n-a gasit ceva mai bun de facut decit sa fie primul stat care sa recunoasca de buna voie independenta unei parti a teritoriului sau, toate relatiile noastre cu Republica Moldova n-au fost mai pragmatice decit acele minunat de inutile poduri de flori. Ce-au facut guvernantii nostri in momentul in care, anul trecut, economia moldoveneasca era la pamint din cauza puternicei crize din Rusia? Au trimis spre Basarabia oleaca de energie electrica si cam atit. Nu si-a pus nimeni problema ca, pe de o parte, se deschidea chiar la granita noastra o piata de desfacere deloc de neglijat iar, pe de alta parte, produsele moldovenesti trebuiau sa fie si ele vindute undeva, daca piata CSI tot se prabusise. Era exact momentul de a realiza (macar) scoaterea Republicii Moldova din sfera de influenta economica a Moscovei. S-a realizat ceva din acest punct de vedere? Mai nimic. Asa ca Presedintele Parlamentului de la Chisinau, Dumitru Diacov, a facut la mijlocul lui februarie o vizita la Moscova, lucrurile au revenit la normal si Basarabia la Maica Rusia. Dupa finalizarea convorbirilor, la conferinta de presa, presedintele Comisiei parlamentare pentru politica externa, Vasile Nedelciuc, a declarat ca, in cadrul discutiilor neoficiale, s-a sugerat foarte clar ca Republica Moldova nu poate iesi din sfera de influenta a Republicii Ruse si nu poate alege calea spre o masiva integrare europeana. O declaratie mai limpede decit aceasta e greu de conceput.
Asa ca toata grija MAE roman fata de declaratiile unor deputati din Duma risca sa devina de-a dreptul induiosatoare. Daca la atita lucru se reduce politica noastra fata de "fratii nostri de peste Prut" ne-am procopsit. Pentru ca, din doua una: ori guvernantii nostri si-au luat orice gind de la Basarabia si iau pozitie doar ca sa afle in treaba, ori sint pur si simplu incapabili sa conceapa o strategie coerenta fata de Republica Moldova. Dar poate ca intr-o buna zi vom da la export rara noastra stiinta de a da cu piciorul ocaziilor favorabile si ne vom reechilibra, in fine, mereu deficitara noastra balanta de plati (Marius CRISTIAN)