Caută 
4 MIN
Pastrand proportiile, orasul Iasi este imaginea, la scara redusa, a Romaniei: un oras halucinant, dintr-o tara halucinanta. Privit din avion, Iasul arata ca un teatru de razboi: strazi ca si bombardate, crevase, gramezi de moloz sau de lemne, de la copacii proaspat retezati, iar printre toate, zeci de mii de oameni, mii de masini intretaindu-se haotic, ca si cum ar fi pornit intr-o urgenta bejenie. O frenezie demolant-constructiva pare sa-i fi cuprins pe edilii ieseni, stimulati, se pare, de niste fonduri europene ce trebuie urgent consumate. Doar ca, ceea ce a rezultat este un haos organizat, deseori ce s-a construit peste zi, daramandu-se noaptea (sau invers), ca-ntr-o mereu reluata balada a "Mesterului Manole". Probabil ca, fiind bani europeni, primiti de-a moaca, acestia trebuie cheltuiti oricum, chiar aruncati la canal, numai sa nu-i dam inapoi. Doar un exemplu: cand am plecat din Iasi, la inceput de iulie, tocmai se incheiase epopeea "implementarii" unei uriase conducte, cat mi ti-i de lunga Sararia. O buna parte din aceste hesiodice munci si zile am urmarit-o de la fereastra apartamentului meu, situat in blocul de la intersectia Independentei cu Sararia. Nu pot sa nu laud abnegatia, daruirea, tenacitatea celor care au muncit luni de zile, indiferent de vreme, la finalizarea acestei lucrari. La urma, au tasat totul, cu buldozere (de cele mai nastrusnice dimensiuni), iar unde a fost cazul, au turnat si asfaltul. Am crezut ca urmeaza "fetuirea" si gata, vom avea o Sararie mai ceva ca-n celebrele saline de la Cacica sau de la Targu Ocna, unde se merge cu autocarul. Dar cand m-am intors la Iasi, nu mi-a venit a crede: Sararia (in capatul dinspre Targu Cucului) e din nou excavata si, cat vezi cu ochii, peste conducta abia "implementata" s-a sapat un alt sant: de data aceasta pentru "implementarea" unor cabluri. Nu ma indoiesc ca absolut necesare, dar pentru Dumnezeu! nu se putea face acest lucru succesiv impamantenirii conductei, fara a se mai acoperi, tasa, asfalta si, apoi, a sparge totul?! Alti bani, alta distractie, dar atata vreme cat nu-i scoatem din buzunarul nostru, ce conteaza, nu?
Si nu-i decat un exemplu, fiecare dintre dumneavoastra are la indemana altele, care demonstreaza ca nu stie stanga ce face dreapta (sau invers) ca fiecare isi vede de planurile si proiectele lui, in completa ignorare a celorlalti "actori" de pe aceasta uriasa scena devastata, care este Iasul acestor zile.
Daca marim cadrul si, mai ales, daca ne fixam obiectivul pe fostul "Micul Paris" – Bucuresti numit – ce vedem? Vedem de unde porneste acest vertij, aceasta tornada care vrea a nimici tot ce-i iese in cale – raul, ramul – spre a lasa in urma un imens loc gol, un pamant parjolit, pe care sa-si "implementeze" propriile viziuni paranoide. Ca si cum la sfarsitul acestui an chiar ar veni sfarsitul – anuntat! – al lumii, totul se desfasoara, de vreo sase-sapte luni, in regim de urgenta. Ca niste "berbeci cu coarne-ntoarse" – politicieni numiti – au trecut dintr-o turma in alta, de la o stana la alta stana, sperand sa-si puna la adapost, de potentiali lupi, blana. Scenariul seamana, al naibii de mult, cu cel imaginat de Orwell, in Ferma animalelor. Doar ca acolo era vorba de porci. Si mai seamana cu cel din Razboiul sfarsitului lumii, de Llosa, unde un autoimaginat "trimis providential", un "profet", atrage si angreneaza o imensa masa de oameni intr-un razboi ce le va fi, tuturor, fatal. Aici (la Bucuresti), un ins autoiluzionat ca lider si salvator al natiei, marcat, deopotriva, de frustrari si complexe, porneste si dumnealui un razboi, in care vrea a antrena o tara intreaga, dar se multumeste si cu jumatate… Isi ia ca aghiotant si un baietica expert in copy-paste, un fel de Dan Diaconescu mai spalatel, dar care minte cu o seninatate naturala, imaginand telenovele politice mai ceva ca "Elodia" cea "pe veci pierduta, vesnic adorata"… Fortand, peste tot, legea, ei au reusit, in cateva luni, sa bulverseze o natie si asa bulversata de saracii si nevoi, de spaima unei crize ce abia acum pare a se instala. Capre raioase, cu coada sus, mai si dau cu copita inspre toti cei care – figuri ale unei Europe emblematice – se mira de un asa teatru absurd, de o asa mascarada mioritica. Tarisoara asta tocmai dadea semne de redresare, de reintrare pe un fagas constructiv, parea a se echilibra pe sarma subtire care duce de la dezastru la speranta. De ce trebuia trasa inapoi, sau chiar impinsa, cu un deget malefic, spre a recadea in prapastia din care tocmai scapase?!
Nu trebuie sa fii mare expert ca sa-ti dai seama ca politicul influenteaza economicul. Eu, ca filolog, ma misc printre aceste concepte ca un elefant printre portelanuri. Dar daca esti presedinte interimar si vrei, prin toate mijloacele, a deveni presedinte plin, cred ca trebuie sa dai semne ca pricepi acest mecanism si sa nu te miri, ca proasta-n targ, cand ti se spune ca, uite, leul s-a valorizat (a crescut cu doi bani!) la 3 minute dupa ce s-a anuntat invalidarea referendumului. Acelasi fenomen se petrecuse si pe 30 iulie. Sigur, e mai usor sa declari ca nu-ti pasa ce spun expertii, sa dai cu copita vorbei in Guvernatorul Bancii Nationale (si-n oricine nu se arata a fi ignorant), decit sa recunosti o evidenta si sa zici: "Da, domnilor, am provocat o criza, am incercat o lovitura, nu mi-a reusit, recunosc, ma retrag…" Sa concedem ca nu trebuie sa te retragi chiar din politica, dar te poti retrage, elegant, din fruntea partidului, unul de referinta in Romania, pe care l-ai deturnat de la linia lui de forta si l-ai bagat intr-o fundatura de unde nu stiu cine il mai poate scoate. Doar vreun Bratianu, daca s-ar reincarna…
