Caută 
3 MIN
Pe astăzi vă vom servi, cu sare şi piper după gust, câteva informaţii mai vechi, dar deloc ştiute şi tare interesante, despre şi mai vechiul dosar Kodas de Iaşi, stimaţi telespectatori.
Asta pentru că vom vorbi despre unele aspecte despre care nu credem că îi poţi număra pe degetele de la o mână pe cei din târg ce ştiu despre chestiune. Ei bine, dacă vă amintiţi, multă lume s-a mirat acuma câţiva anişori când s-a aflat că acest dosar, început de DNA, a fost găsit fără relevanţă penală şi fără probe solide de către procurorii de la DNA, mult mai specializaţi în materie de corupţie, dar că a fost găsit bun de cercetat şi de trimis în instanţă cu propuneri grele de către parchetul cel mult mai mic la care a ajuns dosarul după respingerea lui de către DNA, adicătelea la parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, cel mai mic şi mai de jos parchet local.
Cum a fost posibilă o asemenea minune juridică? Ei bine, iată ce vorbesc despre chestiune unele personagii informate in branşa justiţiunii de la Bucureşti! Daţi deci foaia la pulsuleţul următor, trăgeţi-vă cafeluţa aproape şi ţineţi-vă bine!
Poc: intervine nepoţelul…
Cum probabil că ştiţi deja, două dintre persoanele cercetate în acest dosar problematic, pe lângă fostul şi actualul ştiţi voi cine, sunt doi actuali conţilieri personali ai actualului, retraşi strategic acolo ca să fie totul bine, se zice, dar la vremea lor ei fiind derectori cu funcţii şi bani pe mână. Este vorba de un el şi o ea. Pe el îl lăsăm deoparte deocamdată, că am auzit că mai nou se ocupă temeinic de poezie. Revenind deci, „ea” este madam Doiniţica, şi a avut, împinsă de la spate din două derecţii, cică un rol foarte activ şi nasol în beleaua pe care o acuză acolo procurorii.
În fine, nu ne apucăm noi să judecăm, că nu e treaba noastră. Ideea este că nepotul madamei, pe care îl cheamă însă altfel, este procuror la Bucale la DNA, şi el este cel putea să pună un cuvânt acolo, la vreme rea. Iar acesta, profitând de diferenţa de nume, cică a făcut treabă bună.
Şi uite aşa dosarul a ajuns apoi la cel mai mic şi mai de jos parchet local. Iar aicea, nemaifiind vreun nepoţel să pună umărul, dosarul şi-a urmat calea rapidă, că munca era deja făcută, şi a ajuns în instanţă. Restul, deh, îl cam ştiţi. Şi nu e deloc can-can…
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.
