Despre parcurile industriale ale Moldovei

Zona urbană funcţională Iaşi are 90,2 ha în 3 parcuri industriale cu titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi prin Hotărâre a Guvernului. Dintre acestea, 46,4 ha sunt operaţionale în Parcul Industrial Moroslava I (63,1 ha cu platforma Borg Warner), iar 43,8 ha se află în curs de amenajare în parcurile industriale Miroslava II şi Leţcani. De asemenea, mai sunt 28,8 ha în 8 platforme industriale sau logistice operaţionale (fără Ordin de Ministru…), dar asimilabile parcurilor industriale; Ecoland Park, Ecoland Industrial Park – Calea Chişinăului, Europark, Grenzebach-BMT, Solo, Tennopolis, Tehnoton şi Transagropolis. În stadiu de proiect se află 135,5 ha în alte 3 parcuri industriale (Holboca, Parcul Industrial Tehnopolis – în nordul platformei Fortus şi Zinan) şi în Centrul Logistic Kaufland. Încă trei 3 parcuri se află la stadiu de intenţie, câte unul în Iaşi, Podu Iloaiei şi Dumeşti.

Despre o propunere către Guvern din partea societăţii civile din regiunea Moldovei

Acum două săptămâni, pe 14 aprilie, a fost trimis un apel comun domnului prim-ministru semnat de patru asociaţii (Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei – MDM, Împreună pentru A8, Reset şi Asociaţia PIN pentru Promovarea Tehnologiei şi a Industriilor Creative) în care se propune activarea unei iniţiative de punere la dispoziţie, pe teritoriul regiunii Moldova, aflată în proximitatea zonei de conflict [din Ucraina], a capacităţilor industriale şi logistice din judeţele acestei regiuni pentru relocarea activitaţilor de producţie şi de servicii. O acţiune ce ar putea aduce avantaje (de moment sau pe termen lung) regiunii noastre. Pe scurt, guvernul şi autorităţile locale să inventarieze de urgenţă capacităţile neutilizate din regiune ce pot deveni ofertante pentru relocalizarea de industrii şi servicii din Ucraina. Iar mai apoi, pe canale publice sau interguvernamentale, să le pună la dispoziţia firmelor ucrainene.

Primul pas în această acţiune ar fi inventarierea de către autorităţile judeţelor moldovene (Iaşi, Suceava, Botoşani, Bacău, Vaslui, Neamţ, Galaţi şi Vrancea):

– a facilităţilor industriale nefolosite, în funcţiune sau care pot fi recapacitate cu minime investiţii;

– a capacităţilor neutilizate ale parcurilor tehnologice din judeţe/ terenuri cu utilităţi la faţa locului;

– a halelor industriale, clădirilor funcţionale sau parţial funcţionale aflate în proprietatea statului în judeţele din regiune;

– a facilităţilor de cazare;

– a clădirilor ce pot căpăta funcţiuni logistice. (AICI textul integral)

PIN Maps – Parcuri industriale şi logistice din Moldova

E un proiect al echipei PIN Maps, ce vizează parcurile industriale şi logistice din regiunea noastră. Echipa e alcătuită din membri ai asociaţiilor MDM şi PIN (semnatare ale apelului). În stadiul actual, acest proiect e încă la nivelul unei sondări a pieţei parcurilor industriale la nivel regional; dar prin inventarierea a câtorva zeci de parcuri şi platforme industriale şi logistice, inclusiv spaţiile asimilabile celor cu titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi prin Hotărâre a Guvernului (8 la număr la nivelul Moldovei, dintre care doar 6 sunt operaţionale), proiectul poate deveni un punct de plecare în realizarea unui registru regional al facilităţilor industriale funcţionale sau care pot fi recapacitate într-o manieră rapidă şi cu investiţii minime.

Care e situaţia parcurilor industriale din Moldova în contextul naţional?

În România există 103 parcuri industriale cu titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi Hotărâre a Guvernului la data de 30.03.2022, suprafaţa totală atingând 3441 ha. Din totalul parcurilor, doar 72 sunt operaţionale, ceea ce înseamnă 2653 ha. 13 parcuri, ce însumează 248 ha, se află în curs de amenajare, iar 17 parcuri (540 ha) se află la stadiu greenfield. Potrivit Ziua Cargo, aceste parcuri industriale concentrează 1500 de companii cu 75 de mii de salariaţi. Raportându-ne la numărul de salariaţi din industrie (aproximativ 1,2 milioane de persoane în 2020, cf. bazei de date TEMPO), principala activitate economică ce se localizează în astfel de structuri spaţiale, această masă nu e impresionantă. N-ar reprezenta decât ceva mai mult de 6% din totalul salariaţilor.

Construcţia parcurilor industriale, cu sau fără titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi Hotărâre a Guvernului, nu înseamnă automat şi aducerea prosperităţii în localitatea gazdă. Avantajate sunt localităţile cu o bună accesibilitate la nucleul dur al UE, situate, de regulă, pe faţada vestică a României (Banat şi Crişana) sau cele din Transilvania. De asemenea, sunt avantajate şi localităţile din proximitatea marelui oraş, în special cele din proximitatea Bucureştiului, zonă metropolitană ce funcţionează în logica economiei de aglomeraţie.

Cartografiile pe care vi le propun evidenţiază o asimetrie evidentă la nivel naţional. Cele mai multe dintre aceste parcuri se cantonează în vestul ţării şi în zona Capitalei. Aparent e vorba de o suprapunere a acestor structuri pe zonele mai active din perspectiva economică.

CLICK AICI pentru varianta mare a hărții

CLICK AICI pentru varianta mare a hărții

Avantajele unui parc industrial cu titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi Hotărâre a Guvernului:

– în primul rând, sunt spaţii care oferă infrastructura modernă necesară unei implantări economice; odată construite, aceste structuri reprezintă o opţiune de localizare rapidă pentru orice companie ce doreşte să se localizeze într-o anumită zonă;

– în al doilea rând, nu sunt de neglijat facilităţile de ordin fiscal (taxe şi impozite) pentru bunurile imobile şi terenurile transmise în folosinţa parcului industrial;

– construcţia de parcuri industriale reprezintă o modalitate în care autorităţile pot crea oportunităţi pentru implantările din zonele de producţie şi cercetare-dezvoltare;

– de asemenea, un parc industrial (cu sau fără titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi Hotărâre a Guvernului) are capacitatea de a oferi servicii a căror eficienţă e maximă în activitatea de gestionăre a afacerilor (servicii de security, de banking, de posting, de consulting etc.), utile tuturor categoriilor dimensionale de firme;

– nu în ultimul rând, parcurile industriale (cu sau fără titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi Hotărâre a Guvernului) reprezintă oportunităţi de relocalizare şi delocalizare a activităţilor de producţie ale unor firme deja prezente pe piaţa locală, în conformitate cu renta funciară (categorie extrem de dinamică în zonele urbane ce se metamorfozează rapid), dar şi cu legislaţia în domeniul mediului, care prevede transferarea capacităţilor de producţie spre periferiile zonelor urbane. (Pe săptămâna viitoare)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi