Caută 
1 MIN
Simona a câştigat şi românii s-au bucurat. Şi asta fără sfaturile obligatorii ale lui CTP sau ale lui Ţiri, ba şi fără antrenorul ăla cu moacă de argat cu căciula-n mână în faţa ei. A câştigat singură-singurică, pe munca şi pe valoarea ei. Totuşi, un sentiment amar s-a insinuat după aceea, bucuria românească era puţin amară. Îţi ziceai: Lasă-i să se bucure pe omuleţi, măcar atât. Pe urmă vor veni politicienii care îi vor împotmoli în aceeaşi viaţă mizeră şi plină de înşelăciuni. Şi atunci vor realiza că din toata bucuria lor nu a rămas nimic. A meritat să-şi aroge victoria, să se mândrească cu ea?
Au trecut câteva zile de la succesul fulminant al Simonei de la Wimbledon, de când ducesele Meghan Markle de Sussex şi Kate Middleton de Cambridge veneau să o vadă pe sclipitoarea Prinţesă Simona Halep de Constanţa, de România vasăzică, şi entuziasmul popular de după s-a topit încet-încet, cum se topeşte salariul din buzunarele românilor cu mult înainte de a-l lua pe următorul. Nadia Comăneci spunea ca o zăltată: "Nimeni nu va munci în România câteva zile, oamenii vor sărbători marea victorie a Simonei". Nadiuşa dragă, trăieşti în trecutul României şi nu cunoşti situaţia. Ce-i cu tine, nu stai bine cu cerebelul? Astăzi leneşii, "puturoşii" de români, cum ne complacem să ne autointitulăm (însă mereu ni se pare că alţii ne numesc aşa, căci suferim de mania persecuţiei), nu-şi mai permit să petreacă. Cei mai mulţi "de la stat" muncesc doar câteva zile pe lună sau chiar pe an, iar cei "de la privat", săracii, au muncit şi în timpul meciului.
A trecut Simona ca o Săgeată Albastră prin "gara noastră mică" şi hop şi ei, politicienii, cu personalul; aceeaşi: Dăncilă, Tăriceanu, ăla din puşcărie şi toată gaşca lor, cu felicitările lor mieroase, cu întâmpinări şi laude greţoase. Ar trebui să tacă. Nu au nici un merit în succesul Simonei, căci Prinţesa de Constanţa s-a ridicat exclusiv din forţe proprii şi ale familiei sale. Tot românul a aflat asta. Respectivii politicieni sunt puţin jenaţi (dacă ar cunoaşte ce înseamnă jena, dar mă îndoiesc), fiindcă de data asta nu pot pune nicidecum în cazul Simonei placa cu statul paralel sau cu Soros. M-am uitat la conferinţa de presă. Am văzut o fată zâmbitoare din România vorbind dezinvolt şi perfect limba engleză, răspunzând cu umor şi inteligenţă întrebărilor. Imaginaţi-vi-i acum în aceeaşi postură pe reprezentanţii neamului: Dăncilă, Vasilescu, Iordache, Grapini şi alţi analfabeţi. Dăncilă cu moaca ei de Tutankhamon, de pildă, nu ştie să vorbească româneşte şi noi vrem să-i cerem să vorbească… pe străineză? Ce-i drept Veorica ştie totuşi ceva: Pakistanul şi Iranul sunt în UE şi "make a photo". Vedeţi! Ştie şi geografie, şi limba engleza, preşedinţia României îi mai lipseşte!
Dar pe ăştia, dragi români entuziasmaţi de succesul Simonei, i-am ales şi ăştia se încumetă să-i fure cu neruşinare din sclipire. Cred că acum îşi bat capul ce impozit colosal să-i pună Simonei, iar banii să meargă pe căi oculte direct la Dăncilă, Vasilescu, Iordache, Grapini şi toată gaşca lor de analfabeţi. Iată de ce pe diverse saituri apare ca un leit-motiv îndemnul: "Simona, să nu dai mâna cu jegoşii de politicieni". Sigur, nu e corect aşa ceva, peste tot în lume marii sportivi dau mâna cu politicienii, se fotografiază etc. Dar parcă-parcă aş fi de acord ca Simona să nu-i ia nici atâtica în seamă, să n-o mai văd pe impura madam Firea împăunându-se cu puritatea Simonei. Ar fi un semn pentru noi toţi.
Victoria de sâmbătă o aşază pe Simona acolo unde îi este locul: în templul istoriei tenisului mondial. Biruinţa ei mai arată că munca şi perseverenţa dau până la urmă roade, iar talentul este răsplătit. Nu aceeaşi răsplată primesc oamenii de ştiinţă, cercetătorii, marii ingineri sau scriitorii şi alţi artişti neprostituaţi din ţara noastră. Răsplata lor este mult mai mică decât a ultimului fotbalist român care ştie doar să-şi dea cu stângul în dreptul. Dar să lăsăm asta, e din alt articol.
Să le spunem în final politicienilor noştri că românii se entuziasmează când văd un român cu succese uriaşe obţinute prin muncă, nu prin sforării şi furtişaguri. Fibra naţiei este vie încă, dacă românul de rând se mai poate entuziasma astfel.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
