Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași – 142 de ani de învățământ superior

Preconizată de iure a exista în alcă­tu­i­rea Universității din Iași încă din 1860, Facultatea de Medicină și-a început activitatea de facto abia la 1 de­cembrie 1879, după ce Parlamentul Regatului României a votat bugetul și programul didactic al noii instituții. Facultatea ieșeană era chemată să instruiască tineretul autohton, care, prin cunoștințe, în­demânare și devotament, să facă față gravelor probleme medico-sociale ale țării. În Iași, existau atunci ca structuri preliminare Spiridonia, Societatea de Medici și Naturaliști, Academia Mihăileană, Institutul Gregorian și tânăra Universitate.

Victoria rațiunii și a imaginației creatoare. Într-un târziu, după denigrare, dar și susținere, Fa­cul­ta­tea de Medicină a Universității ieșene a luat deci ființă, așa cum visaseră Cuza-Vodă și Ministrul său, Mihail Ko­găl­ni­ce­a­nu, așa cum a dorit deopotrivă, la vremea lui, Regele Carol I. Presa vremii a primit evenimentul cu multă reținere, vorbind de o Facul­ta­te „imaginară”. Fondurile și baza materială insuficiente, ostilitatea ori reticența activă a intelectualității medicale lo­­ca­le și centrale s-au sumat, determinând tentative de desființare a Facultății de Medici­nă ieșene, motivându-se că Facultatea de Medicină din București ar fi fost de ajuns pentru asigurarea corpului me­di­cal românesc. Totuși, noua instituție, atât de utilă României moderne, a rezistat, consolidându-se treptat prin demersurile perseverente ale eminenților săi re­pre­­zentanți. Este ceea ce viața a dovedit curând. După Războaiele Balca­nice, Primul Război Mondial, în Iașul transformat în capitala de rezistență a României, a însemnat o probă dură pentru medicii și școala medicală românească, în general, și cea ieșeană, în particular. Încă din perioada interbelică, valoarea magiștrilor din fosta capitală a Moldovei era recunoscută, iar Facul­tatea de Medicină deve­ni­se un reper în itinerariul didactic al corifeilor medicinei românești. Astfel, multe din numele mari, ce ilustrau medicina bucureșteană, proveneau din această alma mater Iassiensis ori lucraseră un timp în școala de la Iași, validând-o, întărind-o. Rezulta, în con­­secință, în egală măsură, o unitate de pregătire și de standarde axiologice. Pe aici au trecut, bunăoară, Pro­fe­so­rii Ernest Juvara, Francisc Rainer, Amza Jianu, Anibal Teohari, Constantin Bacaloglu, Mihai Manicatide, Ale­xan­dru Cosăcescu, Constantin I. Parhon. De aici au pornit spre București Theodor Burghele, Eugen Aburel, Gheorghe Plă­cin­ţea­­nu, Virgil Nitzulescu, Grigore T. Popa.

Al Doilea Război Mondial și anii postbelici.. Al Doilea Război Mondial, anii interbelici și cei postbelici au fost la rândul lor marcați de ideologii agresive, fascist-naziste și bolșevic-comuniste. Arbitrariul politicului și-a lăsat amprenta și asupra medicinei ieșene, perturbând, în anumite intervale, buna des­fă­șu­rare a activității, modul de accedere în ierarhia didactică și administrativă, programele analitice. Consecutiv Reformei Învățământului din 1948, Facultatea de Medicină s-a desprins de Universitatea Mihăileană, devenind Institut de Medicină, iar ulterior, Institut de Medicină și Farmacie (IMF).IMF a dobândit o autonomie sporită ce a permis coordonarea metodologică și de teren a activităților medico-sa­nitare, precum și specializarea periodică post-univer­­sitară a medicilor și farmaciștilor din Moldova. Din 1965 Facultățile de Stomatologie (azi, Medicină Dentară) și Farmacie au fost definitiv integrate Institutului de Medicină, participând la strălucirea acestuia. IMF a fost pus inițial sub egida „Profesor dr. Dumitru Bagdasar”, părintele școlii neurochirurgicale na­ționale.

În 1945, odată cu inaugurarea Facultății de Medicină din Timișoara, de la Iași au plecat cadre di­dactice de prim rang, ce au dus în capitala Banatului experiența și harul lor. Printre aceștia s-au nu­mă­rat Profesorii Nicolae Duțescu, ce nu era ieșean, dar dăduse consistență Stomatologiei ieșene, onorând la Timișoara Chirurgia Oro-maxilo-facială; Emil Hurmuzache – ce s-a reîntors apoi la Iași – și Louis Țurcanu – Pediatrie; Constantin Zosin și Paula Zosin – Me­­dicină Internă, Nefrologie; Vladimir Bușilă – Boli Infecțioase; Dumitru (Luchi) Popescu – Ob­ste­tri­că-Ginecologie. Urmașii au dat numele Profesorilor Constantin Zosin, Louis Țurcanu și Dumitru Popescu, Clinicilor, respectiv Spitalelor pe care aceștia le-au creat și condus. În București s-au remarcat, între alții, Prof. dr. Vlad Apăteanu – Hematologie, iar în Cardiologie – Prof. dr. Eduard Apetrei. La profesionalismul Facultății de Medicină din Craiova, ctitorită în 1970, au contribuit specialiști ai Iașului precum viitorii profesori de marcă Maria Cernea – Ob­ste­tri­că-Ginecologie; Paul Cernea – Oftalmologie; Florin Bogdan – Histologie. După 1990, la afirmarea Facultății de Me­di­cină din Constanța, au pus umărul, alături de alți colegi, Profesorii ieșeni Petru Bordei – Anatomie – și Iuliana Dimofte – Genetică.

O eră promițătoare. Consecutiv evenimentelor revoluționare din Decembrie 1989, o eră a speranței s-a instaurat. Au survenit, într-adevăr, reforme educaționale esențiale. Între altele, asemenea celorlalte așezăminte similare din țară, IMF Iași s-a redimensionat ca Universitate de Medicină și Farmacie (UMF). În 1994, pe lângă Facultățile clasice deja – Medicina (Generală), Farmacia și Medicina Dentară – s-a adăugat, cu substanțial efort, o a patra Facultate, având o orientare de pionierat, pe atunci, în România și fiind una dintre puținele pe Continent de acest fel: Bioingineria Medicală. Aceasta și-a asociat și Specializarea de Fiziokinetoterapie și Recuperare.

După 1991, UMF și-a consacrat drept emblemă a „primenirii” și simbol al „reformei spiritului” universitar pe ieșeanul și intelectualul de vocație, Profesorul dr. Gr. T. Popa, adevărat spiritus rector al instituției, fondator și coordonator al revistei „Însemnări Ieșene”, a cărei redacție a funcționat în sala Rockefeller a Institutului de Anatomie a Facultății de Medicină.

UMF parcurge în anii recenți o perioadă de dezvoltare dinamică, adoptând metodologii la zi – infor­ma­țio­nale, de digitalizare, modelare și simulare, de implementare a inteligenței artificiale. Concomitent, a reușit inte­grarea și recunoașterea plenară în siste­me­le academice și de cercetare internaționale, obținând medalii, premii și diplome, plasându-se pe locuri onorabile în clasa­men­te­le de profil. Învățământ, cercetare și aplicare practică – sunt cele trei coordonate ale evo­lu­ți­ei școlii medico-farmaceutice și de bioinginerie me­di­ca­lă ieșene, deschisă în prezent studenților de limbă ro­mâ­nă, dar totodată celor de expresie engleză și fran­ce­ză din întreaga lume. Traversarea fără mari sincope a actualei pandemii de SARS-CoV 2 și implicarea în rezolvarea unor situații punctuale au probat, o dată în plus, capacita­tea de adaptare rapidă a corpului profesoral și a studenților la imperativele momentului: acum, de pildă, cele impuse de pro­vocările epidemiologice în derulare.

Perpetuând prestigiul tradiției, UMF „Grigore T. Popa” – Iași continuă să promoveze intensiv profesio­na­lis­mul, criteriile etice, bioetice și deontologice, paralel multi­culturalismului, multilingvismului și a unității în diversitate, pentru că oamenii înșiși, cărora arta și competența științei medicale li se adresează, sunt ființe atât de diferite și atât de complexe, iar medicii „tratează bolnavii, nu (doar) bolile”. Așadar, la 142 de ani de excelență dobândită prin strădanie și împliniri, UMF „Grigore T. Popa” Iași își poate privi trecutul cu mândrie și spirit critic, spre a conferi mereu eficiență prezentului și spre a configura realist viitorul: Nihil Difficile Volenti!

Prof.dr. Dana Baran