Turcul Jan Aksoy este crestin ortodox si romascan convins

Multa lume a auzit si chiar il cunoaste pe Jan Aksoy, un turc stabilit in Romania si care din 1996 locuieste in Roman, dupa ce a mai avut experiente de trai in Bacau si Piatra Neamt, in precedentii doi ani. Mai putin se stie ca este crestin ortodox convins, din tata in fiu si din vremuri imemoriale, printre foarte putinii de origine turca din Romania, adica undeva sub zece, din cite spune Jan. A venit in Romania pentru afaceri si pentru a se manifesta ca un crestin ortodox liber.

Jan (Ozcan) Aksoy s-a nascut in 1972, in localitatea Midyat, aproape de granita cu Siria, fiind primul nascut intr-o familie cu patru copii. "Am crescut in Istanbul, dar sint crestin ordodox get-beget, la fel ca parintii si stra-strabunicii mei. Ne tragem dintr-un neam vechi de citeva mii de ani, de pe un teritoriu situat intre riurile Eufrat si Dijle, in Mesopotamia, acolo unde se vorbea dialectul in care a grait si Domnul Iisus Hristos, limba aramaica, una pe care o mai pastram si azi. Si acum, pe un loc situat intre cetatile Aram si Asur, adica de unde ne tragem, exista biserica Sfintul Gabriel, veche de 1.600 de ani. Am carti despre istoria noastra. Ca sa dau un exemplu, in 1910, Turcia avea zece milioane de locuitori, din care trei milioane erau crestini. Acum sint 80 de milioane si mai putin de un milion sint crestini, iar ortodocsi mai putini de 20 de mii", spune Aksoy.

De ce in Romania si in Roman? "Inainte!", nu "Ileri"!

Jan a plecat din Turcia, tara musulmana, deoarce, spune el, acolo crestinii nu sint bine vazuti. De aceea, multi au ales, de-a lungul timpului, sa plece. Aksoy isi aduce aminte ce i-a povestit bunicul: "In satul bunicului meu locuiau cam 1.000 de oameni, in primul razboi mondial. Intr-un anumit moment, satul a fost inconjurat si asediat de circa 20.000 de soldati, turci si kurzi. Ideea era sa extermine populatia crestina. Au murit atunci cam 150 de crestini, dar majoritatea au scapat dupa ce s-au baricadat in biserica. Mai spre zilele noastre, dupa 1950, cei mai multi dintre crestinii ortodocsi au fost nevoiti sa emigreze, in Europa, America sau Australia".

Ozcan Aksoy a plecat din Turcia cind avea aproape 19 ani, pentru a scapa de armata. "Ortodocsilor greci si armeni, spre exemplu, li s-a impus un impozit echivalent cu aproximativ 60 la suta din avere. Aveau, insa, cite un stat al lor in care sa plece, ceea ce au si facut. Eu si altii ca mine, ce sa facem? Fiecare, incotro a crezut. Au ramas cei mai batrini sau mai bogati. Am plecat prima oara in Germania, unde am cerut azil politic. Sint invatat cu munca de la sapte ani, dar n-am reusit sa prind contract de munca in Germania, acolo unde oamenii sint reci cu strainii. Am venit in Romania, unde am gasit caldura, ospitalitate. Acestea m-au determinat imediat sa ramin aici, in Roman, chiar daca orasul este mic. Am avut si am ocazia de a ma muta in orase mari. Mie-mi place aici, pentru ca este o comunitate linistita", continua Aksoy.

Cit despre armata, de ce i-a fost frica n-a scapat. Anul trecut, dupa aminari peste aminari, fiind si cetatean turc (n.r. – are si cetatenia romana, obtinuta dupa patru ani de incercari) n-a mai putut evita convocarea in armata. Legile statului turc prevad ca obligatorie efectuarea stagiului militar pina in momentul in care implinesti 38 de ani si nu vrei sa renunti la cetatenie. Nu mai poti scapa. Aksoy a facut anul trecut 21 de zile de armata, apoi a renuntat la strigatul de lupta al turcilor, "Ileri!" (Inainte!), a scos 5.200 de euro din buzunar si a scapat, legal, de un an si jumatate de regim cazon turcesc. "Motivul principal pentru care am vrut si am scapat de armata a fost discriminarea. Ca ortodox, esti supus zilnic la insulte si jigniri in armata turca", se "libereaza" Ozcan.

"As juca fotbal 24 de ore pe zi"

Jan Aksoy detine, in centrul orasului, complexul sportiv Oz-Er Golden, acolo unde organizeaza competitii oficiale de minifotbal (campionatul municipal), avind una dintre cele mai moderne baze sportive din tara. "Am terenul de fotbal din 2009, an in care am si organizat, gratuit, turneul final pe tara inter-licee. As juca fotbal 24 de ore pe zi, daca as putea. Cit pot, ajut cu bani echipa Petrotub sau pe cea de handbal HCM. La fotbal sint fan Romania, nu am nici o treaba cu Turcia. Am echipele de minifotbal cu care cheltuiesc destui bani, iar afacerea mea cu magazinul (n.r – comert cu aur) merge mai greu decit in urma cu trei ani. Lumea nu mai are bani. Cu totii asteptam sa vina vremuri mai bune. Este o mindrie pentru mine si pentru Roman ca am ajuns pina in sferturile de finala la turneele nationale de minifotbal. Complexul din incinta Colegiului National «Roman-Voda» poate oricind sa se ia la intrecere cu cele mai bune din tara, fapt recunoscut si la nivelul Federatiei. Dimineata, terenul este la dispozitia elevilor de la liceu. Ideea mea este de a atrage copiii la terenul de sport, de a-i indeparta de baruri, jocuri de noroc etc. Sportul e bun pentru minte, sanatate si mentalitate. Aici ramin, nu mai plec nicaieri. Multumesc romascanilor care m-au sustinut si ma sustin in proiectele pe care le-am demarat!", spune cel care a fost cit pe ce sa-i aduca la Roman, anul trecut, pe citiva dintre componentii echipei Steaua 1986, cistigatoarea Cupei Campionilor Europeni si care se poate lauda cu o bogata colectie de fotografii in care apare alaturi de mari valori ale fotbalului romanesc.

Fiul cel mic poarta numele Domnului

Jan Aksoy este la a doua casatorie si are doi baieti. Dennis George va implini 14 ani pe 9 februarie, iar mezinul are cinci luni si jumatate. Numele sau este Loel Erik. "Am cautat special numele in Vechiul Testament. In limba aramaica, cea mai veche din lume, Loel inseamna Dumnezeu", spune Ozcan Aksoy.

Sursa: Ziarul de Roman